Astazi am fost la intalnirea de 10 ani de la terminarea liceului. Nu am sa intru in detalii acum pentru ca am sa revin cu un al doilea post dupa ce voi merge in seara aceasta si la cheful organizat.

Desi m-am mai vazut de-a lungul celor 10 ani cu majoritatea colegilor mi-a facut placere sa ii vad pe toti in acelasi loc. Iar spre surprinderea mea nu prea s-a schimbat nici unul, la fizionomie bineinteles. In rest fiecare a inceput sa isi traiasca viata, fiecare are o realizare cat de mica.

Intalnirea la scoala a inceput cu o video conferinta cu proful de mate care din pacate nu a reusit sa vina pentru ca acum locuieste in Germania. Apoi careul din curtea scolii in care directorul, dirigintele si unul din colegii nostrii au tinut fiecare cate un discurs .

La final am ajuns in clasa si dirigintele a strigat catalogul iar noi am vorbit fiecare despre ceea ce a facut in ultimii 10 ani. Nu m-am laudat prea tare pentru ca nu stiu sa fi facut ceva deosebit cu viata mea. Am terminat o facultate, am avut 3 locuri de munca diferite, am si o mica afacere dar care nu este asa de profitabila incat sa fie amintita si cam atat.

Cel mai mult dintre toti m-a impresionat acelasi coleg Voicu (am dat si nume) care a tinut si discursul de la careu, si nu pentru realizarile profesionale ci pentru mandria cu care vorbea de faptul ca are un copil. Iar asta probabil ca este unul din cel mai importante lucruri in viata, sa lasi ceva in urma ta. Un copil este cu adevarat o realizare.