La piata cu bunica :P
Autostrazile si “melcul somnoros”
Rest in peace Steve Jobs
Cu tramvaiul prin Timisoara
Incep articolul cu putina istorie. In anul 1899 Timisoara devine primul oras din Romania in care se introduce tramvaiul electric. Pana la acea data in Timisoara ca si in restul tarii era folosit tramvaiul tras de cai.
Ieri (3 oct 2011) a inceput facultatea si pentru ca prietena mea s-a mutat din Brasov in Timisoara pentru a ajunge la Facultatea de Muzica din Timisoara care este situata in Piata Libertatii a trebuit sa ma duc cu ea pe traseul pe care de azi inainte il va face zilnic in timpul anului scolar.
Asa ca am lasat confortul masinii cu care m-am obisnuit in ultimii 10 ani de cand am carnet si am luat-o spre prima statie de Tramvai (Statia Modern) de unde asteptam tramvaiul de pe linia 2. Toate bine si frumoase pana ce in statie au aparut 3 tipi dubiosi in maieuri negre (probabil ceva “Roakari” dupa tintele de pe bratarile din piele de la incheieturi). Unul din aia sa apropiat de noi sa ajezat pe banca din statie si-a aprins o tigara si a inceput sa pipe. Fratele meu !!! nu stiu ce fuma dar era un fum cu un miros de zici ca fuma Carpati fara filtru.
Deja de la aparitia dubiosilor ma gandeam ca am lasat eu bastonul meu in masina exact acuma. Sa o las pe a mea sa mearga zilnic printre din astia?!?!
Vine si tramvaiul. Ne urcam gasim un compostor care mai nou e cu LCD (pe vremea mea :) nu era asa ceva erau mai mecanice) facem 2 bilete si ne ajezam pe un scaun. Nu va asteptati sa fie ca in filmele alea americane. Era un praf in tramvai de parca tocmai coborase o armata de sapatori de canale. Si bineinteles pe tapiteria scaunelor (surpriza aveau inca tapiterie) erau pete cred ca din toate meniurile pe care ai putea sa ti le achizitionezi de pe ruta tramvaiului.
Mai urca cateva persoane si un miros greu de transpiratie se lasa usor in tramvai. Pfff … dar nu mai e mult mai cateva statii. Zgomotul de lovituri de metal pe metal caracteristic tramvaielor cat si smuciturile care te-ar arunca dintr-o parte in alta ca pe o minge de tenis (asta daca nu te ti de cate o bara ca si cum viata ar depinde de asta) sunt exact cum mi le aminteam de pe vremea cand eram si eu pieton. Tantile alea de la maneta inca nu au invatat sa mearga mai lin cu ele noroc ca nu au volan tramvaiele si sunt ghidate de linii ca altfel la cat de brutal le conduc ar fi ajuns din trotuar in trotuar la fiecare curba.
I had my moments
De ceva vreme am inceput sa scult muzica country iar una din piesele mele preferate este Moments cantata de trupa Emerson Drive.
Piesa este una trista nu stiu de ce ma atras prima data, poate pentru ca viata fara putina drama nu este asa interesanta.
Videoclipul piesei si piesa vorbesc despre momentele bune pe care fiecare le are in viata chiar daca acum esti intr-o situatie mai grea. Videoclipul incepe cu un tanar care se urca pe un pod cu intentia de a se sinucide, are in mana o scrisoare de adio dar un vagabond il trage de maneca intreband de ceva maruntis.
Cei doi incep sa vorbeasca iar vagabondul ii povesteste ca nu a fost dintotdeauna asa. A avut si el momentele sale, momente in care a facut lucruri de care nu credea ca e instare (in sensul bun), oameni la care a tinut si care la randul lor au tinut la el.
Tanarul incepe sa se gandeasca si el la momentele fericite din viata sa si la cine ii va simti lipsa. Iar in final renunta sa isi mai ia viata.